pornoflocosofia

am creat in romania si am daruit umanitatii o suprastiinta erosmala: flocosofia.
epocalitatea acestei strapatrunderi nu e inca intuita cognant cum se cuvine.
dar se va des-valui.
din pacate nu sintem lasse braun sa facem si filmele pornonecesare suplimentale procesarii de text.
am saltat vocabularul in singurul, poate, proces postsadian, pornopolitic, de limbaj.
am aminat etern editarea pornosofiei si pt ca epoca, contemporanii erau novice/i.
ramine problema suplimentului vis/zual al pornosofiei.
cine va contribui financiar la ea cu sumele necesare?
poate, dupa publicarea Pornosofiei, se va deschide un drum.
drumul straputerii, drumul straflocilor.

Standard

tratat de puloză cracică

atunci cind in 90 bivolaru incepea sa pigmenteze, citeste ascensioneze publicatiile misa cu femei cracice de nectar, aceasta era transgresiv.
profesori de filosofie nu au inteles asta, mixul, dar ceva in bivolaru devenise obsesiac.
cind insa noi, ca un produs cultural tantric de exceptie, am inceput sa transgresam limbajul erotic-tantric, discipolii lui bivolaru au fost supersocati, neavind pregatirea cultural-transgresiva tantrica.
unii m-au amenintat grosolan, altii m-au avertizat la marea finete si apreciem aceasta din urma.
implicatiile dure-swadhistanice existau, dar, in acelasi timp, transgresiunea isi cistiga potenta.
volul de pornosofie generat de bivolaru ramine insa ca o epoca de aur in imaginea romaneasca.
ea a fost filtrata spre deosebire de gustul dubios al liderului (al carui merit ramine insa faptul ca aprecia femeile planturoase – al carui nemerit consta in acela ca NU a incurat pilozitatile) mai degraba de prelucrarile feminino-misane (produsele filmelor cracice fiind mai degraba u produs in regie feminista).

Standard

sintem onesti

sintem onesti, a precizat o stingista, o comunista, la o lansare de carte.
ea arata ca o secretara de partid tinara.
si atunci am avut declicul aceasta: onestitate era mereu text si subtext in toate productiile propagandistice ale regimului comunistii erau cinstiti si onesti, ireprosabili, respirau din toti porii moralitate.
aceasta etica si echitate socialista incumbata porilor nostri de soimi, pionieri, utecisti.
si mi-am zis – ia uite, domnule, astia discuta cu seriozitate ceea ce pt un matur atunci, toate aceste farse etice, adica,- erau doar un exercitiu de disimulare, teatral, o dramaturgie.
comunistii erau crinceni si onesti, pt. ca un pur produs mediatic (excelent platiti actorii, filmeurii, propagandistii care filmau ce „se cere„).
dar ceea ce pt. un adult al epocii era disimulare de suflu comunistoid-patriotic (chiar copil fiind 1. era atit de lemn limbajul incit plictisea si nu luai in seama asa ceva (aceste alegorii ale moralei erau pur si simplu caricate prin crezul lor sincer, onest – se dadeau de gol prin unidirectionalitatea de caracter) si 2. pina si un copil, sau mai ales un copil, banuia ca aceste caractere ferme si plate erau in neregula, ascund altceva, sint engrame ale ipocriziei.

si totusi, desi acest limbaj trecea pe linga, – in straturile periferice ale constiintei, si in chiar constiinta – lucra precum o lozinca unidirectional-motivationala.
ceea ce altadata era un regim disimulat si teatral, o dramaturgie patriotarda si de clasa subinteleasa ca o coregrafie a constiintei (=propaganda), se transformase pt. alte minti de copiii de atunci, intr-un joc serios acum.
jocul eticii noi, dar acum, copiii de atunci, il luau foarte in serios, adulti fiind acum. il practicau.
o inlocuire de nivel dramaturgic avusese loc: daca atunci etica era o caricatura subinteleasa, acum caricatura este o etica suprainteleasa, path-etica.
caricarea de caracter a devenit caracter de caricare.
sau daca inainte caracterul luat in serios se autocarica cu tot cu plasa de siguranta a onestitati si moralei absolute subminata de realitatea devastatoare a vietii cotidiene din ancien regime, acum autocaricarea moralei (suflul onestitatii) capata contur si caracter de puritate, de nou, din nou.
simplu spus, etica predicata, dramaturgic in Cutezatorii sau Lumini si umbre, sa zicem, este jucata, re-alegorizata abia acum, si interiorizata, de fostele corpuri tinere provenite din ancien regime, si translata in domeniunul unei constiinte morale, proclamatoare, ideale.
ramine sa ne intrebam totusi, care e dublul acestei regim moral reproclamat, reversul lui(caci cel vechi era contrabalansat de nivelul caricatural al unui stadiu moral castrat de principiul realitatii).
daca atunci morala era jucata (pe scena, alegorizata de trup si situatii), dar dejucata de jocul imoral al vietii, si dejucata de imoralitatea si abilitatea celorlalti, in fond, care nu achiesau la constructia purista supusa examenului lor, in fond – cine va dejuca morala rejucata ca instanta morala si principiu al onestitatii neperturbate, supusa, cum am observat , unei regim al dublului subteran (dez)echilibrant?

dez-etica spontana a copilului dezinstaura comunismul ca facatura – visul etic insuflat prin productia copilului de atunci, se transforma si cristalizeaza intr-o fantasma a unei etici clare de adult, acum.
copilul, dezinstaurant de atunci, sub fermentul unui vis de adult, devine un adult instaurant acum.

Standard

non

barbasofal, ca figura unica si indeniabila a literaturii romane (o circumstanta) – trebuie sa ne odihnim.
am scris multe carti in anii din urma, acum urmeaza publicarea lor.
probabil singura colectie demna sa ma cuprinda ar fi colectia kolossal.
desigur, privim ca pe pigmei jocurile literare din jurul nostru, modul imbicsit in care autorii isi fac reverente unii altora, de parca ar fi muraturi la borcan.
aceasta nu ne deranjeaza – am actionat mereu singular, fara a gitui pielitele catifelate fructate si textate, cu dorinte crispat-auctoriale.
autorul e un non.

Standard

formidabila taina

securitatea nu va intelege niciodata extazul.
securitatea, procuratura, magistratura.
intotdeauna niste mediocri.

vom explica parte din suprema taina a maestrului bivolaru.
cei care au ramas in afara ei, in freneticii ani 90, nu au inteles ma nimic.
caci frenezie a fost.
aspectul focal, si cei mai mari beneficiari, fete, baieti, intre 15 si 30 de ani.
implementarea unui program tantric, emanciparea din europenismul burghezo-comunist esuat si ingust.
efectul de scoala oculta.
aici a fost meritul suprem al lui bivolaru – asemeni unui pararasputin, nu a preferat mediocritatea, ci plonjonul in tehnici abisale, baptismale, sacrale: maithuna, urinotaina, si atitea alte taine si secrete revelate curajos, in care a angajat corpuri!!!
el a indicat directia ; si tone de corpuri l-au urmat, pt. o carne stravezie, luminoasa.
securitatea a incercat inca o data sa bareze evolutia oculta a poporului roman (de care se crede responsabila).
sa bareze ceea ce nu intelegea. poate fi multumita, a stopat in mare parte, maretia acestei miscari.
nu a putut stopa circuitul intern insa, extazul in retelele limitate.
a stopat insa accesul altor fiinte ignorante la extaz.
securitatea a blocat, caci securitatea e un blocaj energetic in evolutia fiecarui popor. cu atit mai mult un popor infectat, infestat, ipocrit si ortodoxoid (a fi securist e aproape a fi ortodox, la asta s-a ajuns).
caci securitatea, domnilor, intuneca totul.
ea este o lipsa de constiinta, o obscurizare si maculare a principiului sacral al vietii si luminii.

bivolaru a orchestrat un plonjeu plin de extaz

Standard